Despre noi

Primul document cunoscut în care se vorbește despre existența școlii din Bălăceanca dateaza din 1838. Conform acestui document, școala era compusă din trei odăi modest mobilate.

În 1844 școala din Bălăceanca deservea mai multe catune: Bălăceanca, Glina Andronescului, Glina Izvoranului, Manolache și Căldăraru.

In 1867 cursurile nu se mai țineau în vechea clădire deoarece aceasta se afla într-o stare avansată de degradare, ci se țineau în casa bătrânească a unui arendaș pe nume Zamfir Popescu, care oferise o cameră a gospodăriei pentru cursurile școlare.

În anul 1884 este clădită de către Eftimie Diamandescu o noua școală cu locuință pentru învățător, acesta fiind preotul satului, Stan Stoicescu.

Prin Testamentul său, Eftimie Diamandescu s-a îngrijit în mod deosebit de ctitoriile sale: azilul, biserica, și școala din Bălăceanca. Preotului i se platea anual suma de 500 de lei având grijă a întretine biserica si școala, 200 de lei pe an primeau doi dascăli, precum și 1000 de lei pe an din care să se cumpere cărti și îmbrăcăminte pentru copiii săraci din sat care "se vor sili la învățătură".

Moștenitorii boierului Diamandescu au vândut toată moșia Marietei Grigore Ghica. Aceasta a donat un teren de 787 mp pentru construirea unei noi clădiri destinate școlii. Din fondurile "Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor" de la acea dată, în anul 1910 se construieşte un nou corp de clădire cu o sală de clasă, cancelarie şi locuinţă pentru director, la care s-au adaugat, mai tarziu, alte săli, în anul 1920.

În anul 1940, la conducerea şcolii este numit învăţătorul Vasile Bădicioiu. Acesta va conduce destinele instituţiei până în anul 1959. În timpul mandatului de director, încep şi lucrările de construire a unei noi săli de clasă şi cancelarie care vor fi anexate clădirii ridicate în 1910.

Până în anul 1948, şcoala funcţionează cu patru cadre didactice şi două maestre de ţesătorie şi croitorie deoarece în această perioadă, şcoala Bălăceanca este singura instituţie de învăţământ din judeţul Ilfov în care se introduce învăţământul practic, organizându-se în acest sens un atelier de ţesătorie dotat cu 5 războaie de ţesut şi o maşină de cusut.

Şcoala, fiind considerată "de centru", cuprindea copii din satele învecinate: Poşta, Glina, Cernica, Căldăraru, Tânganu, dar şi din sate îndepărtate precum Vasilaţi, Pârlita, Gălbinaşi. În aceste condiţii s-a impus înfiinţarea unui internat care, în primii ani, a fost întreţinut din bursele acordate elevilor de către minister.

În anul 1969, funcţia de director este încredinţată unui tânăr absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Mircescu Ion Fasola, care va coordona activitatea instructiv-educativă din şcoală, până în anul 1981.

Între anii 1986 - 1990, conducerea şcolii este asigurată de o tânără profesoară de chimie, Barbu Victoria, care prin căsătorie se stabileşte în sat. Aceasta va continua, în sprijinul tradiţiei moştenite de la predecesorii săi, să organizeze şi să desfăşoare un proces instructiv - educativ de calitate în şcoală în condiţiile deteriorării accentuate a învăţământului la nivel naţional.

În primăvara anului 1990, după căderea regimului comunist, funcţia de director este preluată de către Rotaru Petre Mihai, învăţător titular din anul 1976, fost elev al şcolii.

În anul 2012, Gelu Apostol, primarul Comunei Cernica, dă în folosință o noua cladire pentru Școala din Bălăceanca, o clădire moderna cu sala de sport și parc.